Cu chiu, cu vai, am reușit să aflu care sunt cele două „cărți” ale Omului Roșu (Detectivul de Presă ȘOC), pe care le invocă obsesiv în orice polemică, în încercarea penibilă de a-și justifica un presupus nivel intelectual superior față de interlocutori.
Acum, haideți să vedem ce informații reale și verificabile există despre aceste „cărți”, despre autor și despre editură (puteți căuta și voi dacă vreți mai deep):
Despre autor – Adrian Rusu
Nu apare în:
– baze de date literare relevante
– istorii ale literaturii
– reviste literare importante
– librării online mari
Nu există:
– biografie documentată
– interviuri, cronici literare
– premii sau recunoaștere critică
Cu alte cuvinte: este practic invizibil în lumea literară reală.
Despre cărți
„Viața, marea iluzie – eseu” (1999)
Nu apare în:
– librării sau anticariate importante
– baze ISBN cunoscute
Nu există informații despre:
– tiraj (câte exemplare), vânzări, recenzii
„Vorbe…” (prima carte din poză)
Nu apare nicăieri online – Zero referințe independente
Despre editură – Editura Ariadna
Editură mică, locală, activă mai ales în anii ’90 (inexistentă în prezent)
Tipic pentru astfel de edituri:
– tiraje foarte mici (uneori 100–500 exemplare)
– distribuție limitată (locală)- fără promovare reală Practic: orice persoană putea publica relativ ușor la astfel de edituri după 1990.
Realitatea (pe scurt, fără menajamente)
Faptul că:
– nu există recenzii
– nu există citări
– nu există urme în librării
– nu există date despre tiraj înseamnă cel mai probabil că:
cărțile au avut impact aproape zero au fost probabil autopublicate sau publicate local, în tiraj mic nu au intrat în circuitul literar real
Important: „am scris o carte” ≠ valoare intelectuală
În România (mai ales în anii ’90):
era relativ ușor să publici o carte dacă:
plăteai tiparul sau aveai o editură mică dispusă
Asta NU înseamnă:
– că ești recunoscut ca autor
– că ai valoare literară
– că ai cititori reali
Concluzie clară
Ce ai în față pare a fi: un autor obscur, local cu 2 cărți publicate într-un circuit foarte restrâns, fără impact cultural, critic sau comercial Dacă cineva folosește asta ca argument de superioritate intelectuală, argumentul este slab.