Astăzi abordăm un flagel în top trei pericole care nu te omoară din prima, dar încearcă zilnic.
În mod indirect, trotinetele electrice, iar în mod direct, smintiții ăștia care le blănesc cu 30 km/h pe pista de pe trotuar.
Nu că aș avea o problemă cu experimentatul lor de a se împrăștia pe asfalt și a suge supă cu paiul, că or avea într-o zi mandibula prinsă-n șuruburi și zăbala prelinsă pă piept, dar cel mai probabil îi accidentează și pe alții care-și văd de treaba lor.
O fi prioritate pe pistă pentru trotinetiști, da’ nu când ai 30 la oră, măi Gyuri. Și nu uita că ești totuși pe trotuar. Pe pista aia mai sunt oameni care plimbă câini, copii mici la care tre’ să fii atent, oameni care stau la povești. Ei se dau la o parte dacă te văd, da’ nu când apari de nicăieri și treci razant.
Mai vezi și câte doi pe o singură trotinetă, căști din părți, că nu-i cool și strică freza. Apoi se mai și hlizesc la rateurile de echilibru și chițcăie că nu-i observi din timp.
Până la urmă, unde, Cristos, se și grăbesc nimurucii ăștia? Să pufăie plictisiți narghilea pe vreun junghi de terasă? Ce Dumniezo de radar sau calmant ar trebui să se mai inventeze și pentru invazia asta de inconștienți netrecuți de pubertate?